Ce este «scrânciobul» minții?

Acest termen se referă la o pereche de stări mintale care sunt egale în influența lor energetică, dar opuse ca încărcătura emoțională.
Imaginează-ți cum ar arăta graficul fără „scrânciobul” minți neantrenate, care aplicat la efectul Dunning-Cruger, te aruncă mai întâi în „culmea prostiei”, apoi te coboară în „valea disperării”? Ar fi o linie dreaptă care ar reflecta o corespondență echilibrată între competență și opinia despre ea. Acest lucru se poate întâmpla doar într-un caz, când mintea este eliberată de acele calități dăunătoare care o privează de claritate și o duc în abisul iluziilor sau al distorsiunilor cognitive.

Starea de dezechilibru emoțional te face literalmente să „retrăești” emoțiile trecute, astfel că apar schimbări bruște ale dispoziției de la bucurie la tristețe, de la încântare și euforie la disperare, într-o perioadă scurtă de timp. Aceasta devine o adevărată încercare pentru psihic, afectează calitatea vieții și în cele din urmă poate duce la depresie, anxietate sau alte tulburări psihice grave.

Cercetările arată că „scrânciobul” emoțional apare la oamenii din întreaga lume. Aproximativ 2,6% din populația lumii suferă de tulburare bipolară, care este o formă gravă de fluctuații emoționale. Statisticile arată, de asemenea, că femeile sunt mai predispuse la această afecțiune decât bărbații.
Un exemplu de dezechilibru emoțional este atunci când cineva se bucură de succesul său, iar puțin mai târziu cade într-o tristețe profundă pentru că acest eveniment i se pare deja nesemnificativ. Această stare afectează foarte mult comportamentul, respectul de sine, relațiile cu ceilalți și complică luarea deciziilor și concentrarea.

Dacă ne întoarcem la exemplul nostru cu atitudinea față de abilitățile proprii, atunci merită să știm că anume acest „scrânciob” – tendința firească a minții nestăpânite spre dezechilibru, ne aruncă mai întâi în „vârful prostiei” – creând în minte iluzia euforică a falsei competențe. Apoi, în fața necesității de aplicare practică a competenței, această iluzie se dizolvă ca ceața dimineții sub razele soarelui.

Apropo, iată un alt motiv pentru care este necesară combinarea practicii meditației conștientizării cu cunoștințele obiective. Doar așa este posibil de a aduce cunoașterea obiectivă la adevărata ei valoare. Astfel, această combinare, așa cum spuneam, curăță cunoștințele de coaja inadecvării, creează claritatea minții și duce la revelarea subiectivă a realității.
Dar există o altă extremă care trebuie evitată – practica fără aprofundarea cunoștințelor de meditație. Acest lucru duce la o stagnare în dezvoltare, practica devine monotonă și saturată. De asemenea conduce  la abateri de la tehnica corectă de meditație și, în cele din urmă, la încetarea acesteia.
Aici este foarte important să găsești pentru tine acel echilibru delicat între cunoștințele teoretice și practică. Reîmprospătează-ți constant practica cu cunoștințe mai profunde și complete.

Deziluzia

Este adesea un proces dureros. Ea este însoțită de dezamăgire și stări depresive. Respectiv, următorul segment, „valea disperării”, este caracterizazat exact astfel. La aceast nivel de dezvoltare, părerea despre propriile abilități se apropie de realitate. De altfel, acesta-i efectul constructiv al dezamăgirii – „te pune cu picioarele pe pământ”, adică conduce la o viziune clară asupra lucrurilor. Și dacă te oprești aici, păstrând această stare de claritate a minții, poți evita dauna care se întâmplă în continuare. Dar unde ai văzut un scrânciob care se oprește în partea de jos a traiectoriei sale când cade de la înălțimea maximă? El, neapărat, te aruncă în direcția opusă. Deci, din cauza iluziei de competență falsă create anterior, este ca și cum ai cădea de la înălțime și, în consecință, este dureros și traumatizant. Acest lucru creează o stare de disperare și ne induce mintea într-o altă fază dăunătoare, în care acest „scrânciob” ne avântă.
După cum vedem, mintea își manifestă calitățile în procesul de învățare. Prin urmare, avem ocazia să vedem starea calitativă a minții pe măsură ce învățăm noi abilități.

A fi deschis pentru asimilarea a tot ce-i nou – iată adevărata comoară, cunoștințe noi, relații noi, abilități noi!

Având în vedere obstacolele mintale care ne împiedică să ne dezvoltăm adecvat, cufundându-ne în tot felul de procese și stări dăunătoare, așa-numitul „scrânciob” a minții, putem decide singuri cât de important este să ne curățăm mintea de aceste obstacole. Este important ne menținem integritatea și să păstrâm calmul și echilibrul în fața dificultăților vieții, care sunt descrise în tradiția meditației conștientizării și cunoscute în limba pali ca Lokadhamma.
1. Obținerea bogăției, valorilor materiale, etc. – Labha (lābha)
2. Pierderea bogăției, valorilor materiale, etc. – Alabha (alābha)

3. Faimă, glorie – Yasa
4. Defăimare, batjocură, umilire – Ayasa

5. Laudă și onoare – Pasamsa (pasaṃsā)
6. Dezaprobare, reproșuri și acuzații – Ninda (nindā)

7. Fericire – Sukha
8. Suferință, durere – Dukkha
Aici sunt descrise 4 perechi de condiții, circumstanțe sau stări – plăcute și nedorite care ni se întâmplă în viață. Aceste perechi reprezintă “scrânciobul” condițiilor prin care adesea suntem nevoiți să trecem in viață. Când întâlnim stările plăcute, nu ar trebui să permitem minții să fie deosebit atrasă de ele. Când trecem prin stările nedorite, nu trebuie să devenim îngrijorați sau deprimați din cauza lor.
Dar cum sa realizezi aceasta stare echilibrată?
Iată cum descriu sursele antice această situație:
«… când un om neinstruit, mediocru, întâlnește un câștig sau o pierdere, acesta pune stăpanire pe mintea lui.
Faima… proasta reputație… laudă… dezaprobarea… plăcerea… și durerea pun stăpânire pe mintea lui.
El este atras de ce este dorit și respinge ceea ce este neplăcut.
El este atras de plăcere și respinge durereile.
Astfel, fiind implicat în plăceri și aversiune, el nu este liber de tristețe, durere și disperare.
El nu este liber de suferință.
… când un discipol instruit întâmpină un câștig, el gândește astfel: „Acest câștig este nepermanent, nesatisfăcător, efemer.
El înțelege în conformitate cu realitatea.»

O minte instruită spre deosebire de cea neantrenată va observa si va discerne caracterul  nepermanent, nesatisfăcător și efemer a acestor fenomene. Ea nu se va lasa atrasă și absorbită în continutul acestor stări, fie plăcute, fie nedorite, și prin urmare va ramane libera de consecintele lor dureroase.

Aceasta este adevarata libertate – nu una ce depinde de condițiile externe ci acea internă, ce se datorează unei minți statornice.

Deoarece concepțiile greșite ne întunecă viziunea interioară și ne împiedică discernerea naturi realității, nu putem recunoaște clar fluxul percepțiilor rapide și neîncetate din minte care se petrec în timp ce învățăm cunoștințe și experiențe noi. Când nu putem vedea adevărata natură a realității, atunci devenim confuzi și acceptăm caracteristicile false drept adevărate.

Din cauza unei astfel de viziuni greșite, sub influența concepțiilor greșite, un lanț de consecințe dăunătoare apar una după alta, inclusiv suferință, stări apasătoare și disperare. Ignoranța este ca un scenarist care conduce, dar nu suntem conștienți de el pentru că nu-l vedem pe ecran.
Ignoranța este cauza principală a tuturor relelor și suferințelor din lume.
Deoarece ignoranța se opune înțelegerii și înțelepciunii, ea nu ne permite să ne dezvoltăm în cunoașterea noului și acoperă înțelegerea legilor universului.

Obținerea clarității minții ajută să înțelegi lucrurile așa cum sunt cu adevărat. Deoarece înțelepciunea înlătură ignoranța, ea poate îndepărta vălul erorii din mintea confuză și risipește întunericul neînțelegerii.

Meditația conștientizării este o metodă care permite să dezvoltăm, prin antrenarea abilităților mintale, aceste calități valoroase – clara vedere și, ca urmare, înțelepciunea internă. În limba originală, antică pali, în care au fost scrise inițial instrucțiunile detaliate pentru această tehnică de meditație, calitatea vederii clare se numește ViPassana.