Conţinut
- Jalal-ud-Din Rumi
- ÎNVAŢĂ de la TOATE
- Joseph Rudyard Kipling
- De n-am întârzia
Jalal-ud-Din Rumi –
poet si teolog persan, 1207 – 1273;
genial adorator al lui Dumnezeu şi totodată
unul din cei mai mari poeţi mistici ai tuturor timpurilor.
CASA de OASPEŢI
Fiinţa umană este o casă de oaspeţi: This being human is a guest house.
În fiecare dimineaţă, un nou venit. Every morning a new arrival.
O bucurie, o întristare, o josnicie, A joy, a depression, a meanness,
O priză de conştienţă efemeră, toate apar Some momentary awareness comes
Precum un oaspete neaşteptat. As an unexpected visitor.
Întâmpină-i şi bucura-i pe toţi! Welcome and entertain them all !
Chiar dacă-s o mulţime de amărâţi, Even if they’re a crowd of sorrows,
Ce-ţi zguduie violent casa Who violently sweep your house
Distrugându-i mobila. Empty of its furniture,
Totuşi, tratează onorabil cu fiecare-n parte. Still, treat each guest honourably.
Posibil chiar el te va purifica He may be clearing you out
Pentru o nouă revelare. For some new delight.
Ruşinea, răutatea, un gând întunecat, The dark thought, the shame, the malice,
Întâmpină-i la prag echilibrat, Meet them at the door laughing,
Şi nu li te opune. And invite them in.
Fii recunoscător oricărui oaspete venit, Be grateful for whoever comes,
Căci fiecare a sosit Because each has been set
Fiind un ghid spre altă lume. As a guide from beyond.
ÎNVAŢĂ DE LA TOATE
(din folclorul norvegian)
Învaţă de la ape să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Învaţă de la stîncă tu neclintit să crezi,
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cît trebuie să spui,
Învaţă de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori.
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea –
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,
Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,
Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa ;
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător. –
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci!
Anii se duc în zbor… vertiginos și univoc,
Trec repede – ca nu-i mai poți ajunge.
Și tot mai clar vedem – da, viața-i efemeră,
Doar dacă-am reuși – de n-am întârzia…
De n-am întârzia să luminăm cu-o rază viața
A sufletului, inimii bunăvoință.
Să-ndumi pe cineva cu sfatul potrivit
Să nu lovim pe nimeni c-o faptă sau cuvânt.
De n-am întârzia să oferim un zâmbet,
Căldura sufletului, bunătate.
De-ar fi să corectăm greșeala-ntâmplătoare,
Să împlinim visul cel mare.
De n-am întârzia să ne întoarcem către Dumnezeu
Și să-nvățăm credința, puritatea.
De n-am întârzia să împărtășim bunăvoința,
De n-am întârzia noi Oameni să devenim…